Rotting inside…and outside. Save me!
Who should save me but myself?
Apr
14
Gânduri.
M-am plâns vreodată de vreo durere fizică?
Ei bine,acum o să mă plâng, că nu ştiu sigur ce e. Şi mă sperie.
Şi mi-e dor de el. Şi de tine.
Mar
18
Heh…sinceră să fiu, m-am gândit mult la asta în ultima vreme. Şi nu ştiu. Şi nici nu mai vreau să ştiu.
Sunt tristă azi. Aşa am fost şi ieri.
De ce?
Feb
03
Să aberez-însemnând să nu spun nimic coerent,nu?
Well…everyday I wonder why.
I do not know what it is to be done…for me to calm down…
Nothing is new, nothing is exciting.
Not my dream. I do not like this.
Too proud to admit what it did to me.
Far away I want to go…
Novelty.
Maybe I don’t know to renew things and I’m the old, dusty one.
Let’s fly away, my dream, my love…and leave everything else behind.
Spring. That’s right…It’ll bring joy…
But a journey…oh, a journey…how I’d like to go…to go away…
Ian
07
…până la sesiune.
Norocul fie cu noi. 
Unii oameni au dreptate când spun că alţi oameni habar n-au, dar alţi oameni nu au dreptate când au impresia că au habar. Aiurea. Fiecare are dreptate. Dacă tu eşti un artist e foarte bine, chiar dacă eşti unul ratat. Da’ dacă cineva îţi spune că nu eşti artist, te enervezi. Dar dacă n-ai pretenţii de artist şi lumea îţi zice că totuşi eşti unul, atunci cum te simţi? Mândru, probabil. Flatat. Sau jenat. Whatever. Dar ce-i ăla artist până la urmă şi cine-ţi poate spune dacă tu eşti unul dintre ei sau nu?
Răspunsurile la aceste întrebări şi multe alte premii fascinante, după o scurtă pauză, timp în care vom aştepta să vină specialistul în artişti.
Abstracţilor! Singurele lucruri sigure sunt moartea şi … mai e vreunul? Şi ce dacă. Am zis, am zis.
Mă duc să dorm. Ce atâta vorbăraie.
Dec
15
Obositor la facultate. Mai sunt 5 zile amărâte şi simt că nu mai suport să treacă odată. Atât, ca să mă odihnesc şi eu, să pierd vremea şi mai mult decât până acum, să plec de-acasă.
Să ningă. Vreau! Să miroasă a iarnă. Să vină farmecul ăla specific vacanţei de iarnă.
Abia aştept!
)Nov
14
Un smiley.
Mmmm….nu ştiu-mă mai apucă uneori doru’ de bloguit, da-mi trece repede.
Mă amuz când citesc articolele mai vechi. Mai e puţin şi se face anul de când am blogul. Şi încă n-am renunţat la el. Este adevărat că îl cam neglijez, dar cel puţin nu l-am eliminat. Ăsta-i un lucru bun, presupun. Am reuşit să-l păstrez aşa de mult timp.
Tot aşa de mult visez şi la lucruri la fel de fantastice…
Gata. Prea multe informaţii într-un singur post. 
