Poveste de “magie”

Dragoste la prima vedere…

Prima impresie pe care ţi-o faci despre un om….dacă acesta corespunde genului tău sau are ceva ce îţi atrage imediat atenţia…într-un mod pozitiv, evident…

Îi observi, mişcările, gesturile, privirea, glasul…hmm…parcă toate îţi plac…are mici defecte, dar acestea sunt insignifiante. Pe moment, ai impresia că te priveşte…sau poate doar aşa ai dori să fie. Te uiţi cu teamă în jurul tău, părându-ţi că toată lumea observă cum îl priveşti pe noul venit, toată lumea ştie ce gândeşti…

Dar nimeni nu ştie. Nici măcar persoana care ţi-a indus o stare aşa de euforică…Şi nimeni nu va ştii decât dacă tu vei spune. Şi poate el chiar te-a privit, poate chiar a simţit ceva….dar cum, între acea mare de oameni, cum să te apropii? Şi curajul îţi lipseşte cu desăvârşire…Şi rămâne doar o amintire a unui sentiment confuz, apărut subit şi dispărut la fel.

Ajungi acasă, îţi arunci hainele pe fotoliu, nu pentru că ai fi foarte dezordonată, ci pentru că eşti foarte obosită, te arunci şi pe tine într-un capăt al patului şi te gândeşti la evenimentele de peste zi. Şi-ţi dai seama cât de singură eşti în lumea asta. Şi nu pentru că nu ai avea prieteni, părinţi sau cunoştinţe, ci pentru că aşa este omul, singur. Lumile noastre nu se intersectează, gândurile noastre nu se pot citi, sentimentele noastre nu le putem oferi altora…Nimeni nu ştie ce ai simţit tu azi…tu ştii că a fost magie, altcineva poate spune doar că a fost dragoste la prima vedere.