Viaţă…

Aşa este pentru toţi sau doar a mea e aşa?

Adică imprevizibilă. Adică extremă. Ironică. Surprinzătoare. Face şi glume bune, dar câteodată mă pedepseşte aspru.

Oricum, am impresia că toate se întâmplă cu un motiv. Pe o parte a vieţii suntem, într-adevăr, stăpâni…dar unele lucruri chiar nu le putem controla…şi am simţit-o de atâtea ori pe propria-mi piele.

Şi cât de instabile sunt sentimentele mele…le simt cum vin şi pleacă, la fel ca anotimpurile. Îşi schimbă constant culorile. Şi nici pe ele nu le pot controla.

Şi trec, trec…viaţa trece. Amintirile se uită la un moment dat. Unele rămân o întreagă viaţă…oare? Şi încă mă umplu de uimire.