Cu trei DubluVe
Never say never.

Remember me…

Amintirile…ce sunt amintirile? Clipe trăite la un moment dat în trecut pe care le ţinem minte voluntar sau involuntar,parţial sau total, cu plăcere sau nu.

Toţi avem amintiri…nu pot să stau acum să facu un măsurător al amintirilor, dar sunt de părere că oamenii sociabili şi activi au cele mai multe amintiri. Amintiri senzaţionale, dovezi ale personalităţii lor sau excepţii care le-o confirmă.

Amintirea primului sărut? Nu ştiu dacă reprezintă pentru toţi un moment de magie. Poate primul cu sărut cu persoana care crezi că merită. Amintirea anilor de liceu? Doar dacă aceştia au fost plini de distracţii, peripeţii, colegi zăpăciţi, profesori severi, întâmplări amuzante. Dar dacă tu ai stat patru ani de zile în casă şi ai învăţat, atunci ce poţi să-ţi aminteşti din perioada liceului?

Amintirile se pot materializa în diferite moduri. Cele mai dese imortalizări sunte realizate cu ajutorul fotografiilor si al filmărilor. Cel puţin aşa este acum, în perioada asta. In trecut, amintirile erau doar în mintea posesorului. În viitor cine ştie,se va inventa vreo maşinărie care te duce la momentul acela unde poţi retrăi acţiunea. Amintirile se pot concretiza şi prin alte lucruri. Mărunţişuri, cadouri, mărţişoare, caiete, jurnale, paiuri de pe la sucuri, capace şi alte obiecte. Voi ce amintiri dragi aveţi?

Ne amintim de diferite lucruri când suntem cu diferite persoane, în funcţie ce ne leagă de persoana respectivă şi de momentele împreună. Doar n-o să-ţi aminteşti de perioada liceului când stai de vorbă despre trecut cu bunica!…:P Există şi excepţii. Sunt persoane cu care ai sta să-ţi aminteşti toată viaţa şi să o povesteşti, dacă ar fi destul timp la dipoziţie.

Sunt şi lucruri de care nu ne place să ne amintim sau să ni se amintească…Sunt lucruri pe care oricât am vrea să le uităm nu putem sau nu avem destulă voinţă pentru a face asta. Sunt amintiri ale unor răni care au fost atât de adânci încât au rămas pe suflet, încât când atingem acel loc, şi ne amintim, doare. Există şi amintiri palpabile de genul ăsta…câţi dintre noi nu avem cel puţin „un semn de bună purtare”? Unii oameni au şi semne adevărate, cicatrici ale unei vieţi triste, chinuite.

Unii oameni îşi detestă amintirile, le reneagă, alegând să înceapă o viaţă nouă, să-şi facă alte amintiri…încercând să le uite cu desăvârşire pe cele vechi. Câţi dintre noi nu şi-au dorit măcar o dată să-şi schimbe viaţa, să fie altcineva, regretând lucrurile pe care le-au făcut sau le-au fost făcute? Dar există şi persoane aflate în extrema cealaltă. Oameni care au trăit nişte momente pe care le consideră cele mai importante din viaţa lor, care pentru ei sunt cele mai de preţ. Iar când acele momente nu mai sunt un prezent plin de magie, atunci amintirea devine o hrană a spiritului. Aceşti oameni refuză să trăiască în prezent, refugiindu-se de câte ore au ocazia, în lumea lor fictivă, unde amintirile redevin reale si fericirea este neatinsă.

Bune, rele, sunt ale noastre. Pe unele le uităm…chiar dacă vrem să le ţinem minte. Altele se ţin scai de noi, orice-am face…contează să trăim prezentul,şi sa creăm amintiri demne de rememorat atunci când vrem să ne facem un bilanţ al lucrurilor trăite şi realizate în viaţă.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Remember me…”

  1. wow 😦 superb articol… m-a pus pe ganduri… sunt unul dintre cei care isi detesta o mare parte din amintiri 😐 dar nu si cele din anii de liceu, astia chiar au fost ce-i mai frumosi ani, pacat ca mai sunt doar 4 luni :))…. oricum felicitari pt articol :* take care >:D<

  2. Orice am face, amintirile n-avem cum să le ştergem cu buretele. Bune, rele, tot în ţest rămân 😦
    La faza cu maşinăria care să ne transporte înapoi în amintiri m-am gândit şi eo 😀 ar fi ceva să se inveteze ;x

  3. 🙂 Ce articol frumos…Ce am citit acum + filmuletul pe care l-ai postat acum cateva dati, despre copilaria de azi si cea „de atunci”… parca mi-am mai adus aminte de niste vremuri de care mi-e dor. Dar exact asa cum ai zis, trebuie sa traim prezentul, pentru ca in viitor acesta sa devina amintiri frumoase.

  4. I’m glad you liked it 😀 …I really wanted to say something about memories, because I’ ve got so many…sometimes I’m afraid not to live too much in the past…Sorry, for the English…today I’m too lazy to use the diacritics…:))

  5. No problem.. I never use the diacritics and nobody is mad on me :)) But it’s ok on this way too… romanian language sucks, but still wonderfull. That’s it!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: