Cu trei DubluVe
Never say never.

Ce rămâne?

Luptăm. O viaţă întreagă luptăm. Să supravieţuim, sa creştem, să ne simţim împliniţi, să fim iubiţi, luptăm pentru a trăi. Poate mulţi s-au gândit deja la asta…dar până la urmă, cu ce rămânem? Ajungem la un moment dat în viaţă când suntem, poate, fericiţi. Ne simţim împliniţi, avem aproape tot ce ne-am dorit. Spun aproape, pentru că nimic nu este perfect. Spun împliniţi, pentru că ne putem simţi împliniţi pe mai multe planuri, fără a le cuprinde totuşi pe toate, dar reprezentând o majoritate.

Şi-apoi, dintr-o dată, fără un motiv aparent, totul începe să se destrame şi asta după ce am muncit mult să ajungem acolo. Am luptat cu multe intrigi, piedici, am suferit. Adică toate astea pentru fericire, care fuge…mai repede ca vântul, fără de ştire, plină de nepăsare.

Şi iar începe lupta. O luăm de la capăt. Cu ceva nou sau dorind să ajungem iar acolo, unde ne-a plăcut ca niciunde. Reuşim sau nu….

Şi totuşi, după atâtea lupte…care sunt de înţeles, că altfel nu am avea de ce să trăim dacă totul ar fi roz (mai ales în cazul meu, că nu prea agreez rozul)…după suferinţe si fericiri de scurtă durată…ce rămâne? Unde rămâne?

La sfârşit, cu ce rămânem? Amintirile noastre se şterg odată cu noi… iar noi, cenuşă împrăştiată în mare…

Anunțuri

4 răspunsuri to “Ce rămâne?”

  1. …depinde de fiecare ce lasa in urma… unii oameni nu sunt uitati niciodata datorita lucrurilor care le-au facut… altii se nasc si mor ca simplii anonimi… asta e cursul vietii… 😦 take care :*

  2. Nu toate amintirile se sterg… remember postul tau cu amintirile? Acolo ai avut dreptate; acum indraznesc sa te contrazic un pic… doar putin.

  3. Nu, nu se şterg pur şi simplu. Dar după ce ne încheiem socotelile cu viaţa, ce rămâne? Crezi că luăm şi amintirile cu noi acolo unde plecăm? Îţi dai seama, ar fi mult de discutat pe tema asta, pentru că nu ştim ce se întâmplă cu noi după moarte, aşa că ar exista multe posibilităţi. În principiu, am luat în considerare faptul că dacă noi murim, amintirile noastre, cele mai frumoase sau cele mai umilitoare, mor odată cu noi, pentru că nimeni nu poate ştii ce este în sufletul nostru.

  4. Aici jos palaria 🙂 Cred ca nu intelesesem eu destul de bine din prima.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: