Cu trei DubluVe
Never say never.

Şi mi-am amintit…

…Că undeva în Universul Internetului se află un blog numit „Cu Trei DubluVe”…şi îmi aparţine 😀 . Aşa că, hai să îl updatez, că suferă sărmanul şi îmi duce lipsa. Şi eu lui. Adică, parcă mă distrează, mă antrenează să mai debitez şi eu lucruri legate de viaţă. Întregi eseuri ce-au devenit deja clişee, să le zicem eseuri clişeice :)) şi alte hidoşenii.

Privind des prin blogosferă, descopăr zilnic noi şi noi bloguri. Şi nu ştiu cum se face, că toţi blogaţii lucrează in mass-media sau sunt vedete. Sau doar pe ăia i-am nimerit eu? Că în acest caz, nu ştiu ce caut eu prin această minunăţie de invenţie a omului, unde-şi spune fiecare of-urile, pasiunile, vieţile pline de evenimente încântătoare şi alte lucruri grozave şi demne de consemnat pentru „eternitate” pe World Wide Web.

Şi nu, nu vreau să fiu rea şi sarcastică în seara asta…:)). Numai oamenii slabi se apără prin sarcasm şi ironie. În primul rând, eu nu am de ce să mă apăr. Poate doar de mine, că eu sunt principala cauză a tuturor întâmplărilor plăcute sau neplăcute de care am parte. Şi eu fac parte din cei care-şi dau duhul aici, pe blog. Pardon…pun suflet să iasă ceva. Sau nu? Hai că-s nehotărâtă. Nu mă pot înţelege eu cu mine în seara ( dimineaţa ) asta.

Aparatu’ meu foto

Da’ ce să vă povestesc? Aaaaahhh…mi-am amintit…un lucru care dacă îl pierd…apăi nu ştiu ce m-oi face fără serviciile sale… chiar aş rămâne fără o parte din sufleţel, şi nu fac mişto! Aparatul meu de fotografiat…cred că e pe moarte…:((…îl simt cum suferă,dar sunt neputinicioasă în faţa durerilor lui..încă îl chinui în continuare să dea ce mai poate din el…Nu ştiu ce i s-a întâmplat…dar cert e că lentilele sale nu mai fac faţă prea mult valurilor de momente demne de imortalizat.

A fost slujitor credincios. Datorită lui am păstrat vii, cel puţin imagini, dacă nu sentimente, timp de un an jumătate aproape, iar 20000 de momente le-am şi acum în memorie. Fiindcă a fost el. Normal că el va rămâne primul şi cel mai important în inima mea, chiar dacă altul îi va lua locul. (Sper cât mai curând. Am nevoie de poze clare! Şi de ajutor material :)))

Scuzaţi trecerea bruscă de la un subiect la altul. Îmi este caracteristică şi n-o să renunţ la ea, indiferent de cel căruia nu-i convine. Mulţumesc pentru întelegere. Ne mai citim până data viitoare. 😛

Anunțuri

6 răspunsuri to “Şi mi-am amintit…”

  1. E cea mai trista poveste a unui aparat foto pe care am auzit-o 😦 totusi are si o latura romantica 🙂 insa tot ceea ce creeaza omul dispare in timp, la fel si camera foto 🙂 a mea a implinit de curand un anishor :X inca nu e bolnav :)… si nu mai uita de blog 😛

  2. off topic: schimba si tu acolo la blogroll te rog frumos ca am facut o mica mare modificare… long story 😀

  3. Crash, thanks for being faithful to my blog 😀

  4. With pleasure 🙂 … i like the way you think and the way you express your feelings in your articles … i guess we have things in common 😀 😛 take care…

  5. @lavu: Sar’naaaaaaa


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: