Cu trei DubluVe
Never say never.

Suflet în ruine

Am uitat…cum este…

Adulmec razele de soare…simt aerul cald şi aud iarba cum se leagană uşor…dar am uitat…am uitat ceva.

Am uitat că e doar un vis…şi doare când cazi…

Şi de mult timp îmi doresc să mă afund într-un somn adânc şi să mă trezesc doar atunci când lucrurile vor fi mai bune…sau nu vor mai fi niciodată „mai bune”?…

Totul e fals, oamenii sunt răi, eu sunt rea, greşesc…

O linişte şi-o pace interioară…să se sfârşească odată această veşnică măcinare…măcar să ia o pauză, că simt că mă mistuie…

Şi dacă nu trebuie să aştept, căci aştept pe propria-mi răspundere şi pe propriul meu timp…atunci ce să fac? Cum să gândesc? Cum să păşesc?

Şi mă lamentez, în loc să pornesc la drum…pentru că paşii se învaţă mergând…şi mă ratez, în loc să-mi apreciez fiecare victorie, pentru că din zâmbete e compusă fericirea…

Dar voi pleca şi eu la un moment dat, ca toţi ceilalţi…şi întrebările vor fi pierit în neant.

Anunțuri

Un răspuns to “Suflet în ruine”

  1. Frumos articol dar cam trist, bucura-te de viata, totusi doar asta avem 😛

    PS: cine era tipu cu care ai fost la concert? 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: